O

0

A   B   C   D   E   F   G   H   I   Î   L   M   N   O   P   R   S   Ș   T   U   V   Z

Observator meteorolog –  persoană care efectuează observaţii meteorologice. La staţiile meteorologice, observatorii execută şi prelucrările primare ale datelor culese, transmiterea acestora precum şi îngrijirea instrumentelor şi instalaţiilor.

Observaţie meteorologică – măsurarea valorilor numerice ale elementelor meteorologice a variaţiei lor precum şi aprecierea caracteristicilor calitative ale fenomenelor la staţiile meteorologice. Observaţiile meteorologice se efectuează simultan la orele standard sinoptice şi după timpul local la principalele ore standard climatologice. Condiţia esenţială a observaţiilor meteorologice este comparabilitatea valorilor obţinute la diferite staţii ca şi a celor obţinute la un singur punct, într-o perioadă mai îndelungată. În acest scop observaţiile efectuate după norme internaţionale şi instrucţiuni unice elaborate de serviciile meteorologice naţionale.

Oraj – fenomen atmosferic complex, care constă din descărcări electrice repetate între nori sau între nori şi pămînt (fulger), însoţit de tunete. Orajul este caracteristic norilor Cumulonimbuşi şi deci unei stratificări instabile a aerului cu un conţinut bogat de vapori de apă. Orajele pot fi sau nu însoţite de precipitaţii.

Oră (termen) de observaţie – ore la care se efectuează observaţiile meteorologice.

Organizaţia Meteorologică Mondială (OMM) – Instituţie specializată a Organizaţiei Naţiunilor Unite pentru coordonarea, uniformizarea şi îmbunătăţirea activităţii meteorologice pe plan mondial şi pentru încurajarea schimbului eficient de informaţii între ţări, în cadrul diferitelor activităţi. omeneşti.

Orizont – 1- Linie aparentă de-a lungul căreia bolta cerească pare că întîlneşte suprafaţa Pămîntului.

  1. Parte a suprafeţei Pămîntului vizibilă într-un loc degajat sub forma unui cerc pe care pare că se sprijină bolta cerească. Diametrul acestui cerc creşte cu altitudinea locului.

Orografie –  totalitatea formelor suprafeţei terestre într-un loc dat.

Oscilaţie – 1. Fenomen în care energia se transformă dintr-o formă în altă – periodic, aproape periodic sau

ritmic, reversibil sau în parte reversibil.

2. În meteorologie, prin oscilaţie se înţelege variaţia (periodică ritmică), a unui element meteorologic în timp.

Oscilaţiile climei – schimbări ale climei, periodice sau ritmice, care nu au un caracter progresiv. Ele depind în primul rînd de oscilaţiile activităţii solare şi de cele a intensităţii circulaţiei generale a atmosferei.

Ozon (O3) – Stare alotropică a oxigenului. El se formează în atmosferă prin descompunerea moleculei de oxigen în atomi. În atmosferă, ozonul are rolul de regulator al insolaţiei suprafeţei terestre, absorbind radiaţiile ultraviolete cu lungimea de undă mai mică decît 3000 Å.

A   B   C   D   E   F   G   H   I   Î   L   M   N   O   P   R   S   Ș   T   U   V   Z

Înapoi la prima pagină       –       Înapoi la dicționar       –       Înapoi sus

LEAVE YOUR COMMENT

Your email address will not be published. Required fields are marked *


*