V

0

A   B   C   D   E   F   G   H   I   Î   L   M   N   O   P   R   S   Ș   T   U   V   Z

Vara fetelor bătrîne – perioadă caldă care se produce către 11 noiembrie în ţările din Europa Occidentală. În Europa Centrală, această perioadă caldă  se produce la sfîrşitul lui octombrie, fiind determinată de existenţa unui cîmp de mare presiune ce se întinde din Insulele Azore pînă în Cîmpia Rusă.

Variabilitate – în meteorologie, gradul de variaţie al unui element în timp şi în spaţiu.

Varietăţi de nori – subdiviziune determinată  a genurilor de nori şi a speciilor lor, luîndu-se în consideraţie una sau alta din cele două caracteristici de mai jos:

a) transparenţa (nori lăsînd să se vadă sau acoperind complet Soarele sau Luna);

b) dispoziţia elementelor lor macroscopice (nori ale căror elemente constitutive sînt asociate într-un mod special).

Varietăţile aceluiaşi gen sau aceleiaşi specii nu se exclud unele pe celelalte.

Diferitele varietăţi sînt:

intortus (in)

vertebratus (ve)

undulatus (un)

radiatus (ra)

lacunosus (la)

duplicatus (du)

translucidus (tr)

perlucidus (pe)

apacus (op).

Vector – mărime dirijată. Se caracterizează prin: origine, sens, direcţie, intensitate şi mărime (modul).

Vifor – sinonim cu „viscol”.

Vijelie, gren – fenomen meteorologic caracterizat printr-o variaţie bruscă a direcţiei şi vitezei vîntului, o creştere bruscă a presiunii şi umezelii relative, o scădere bruscă a temperaturii şi adesea prin precipitaţii sub formă de averse însoţite cîteodată de oraje. Grenul este un fenomen specific fronturilor reci de ordinul II.

Viscol –  transport de zăpadă deasupra suprafeţei pămîntului provocat de un vînt suficient de puternic şi turbulent, însoţit sau nu de ninsoare. În practica observaţiilor meteorologice se face o distincţie între viscolul general cînd zăpada este viscolită puternic, fără să se poată aprecia dacă ninge sau nu, şi viscolul cu zăpadă, cînd observatorul poate stabili dacă ninge.

Vizibilitate – distanţa maximă la care  un obiect avînd caracteristici definite poate fi văzut şi identificat cu uşurinţă. Ea depinde de contrastul fondului şi de pragul sensibilităţii de contrast al ochiului, iar în cazul invariabilităţii acestor condiţii de transparenţa atmosferei (condiţiile de timp).

Vînt – mişcarea aerului în raport cu suprafaţa solului. De obicei se are în vedere componenţa orizontală a acestei mişcări. Cîteodată însă sfera noţiunii este extinsă şi asupra componentei verticale a vîntului, care în general este mult mai redusă faţă de cea orizontală. Vîntul se defineşte prin 2 elemente: direcţia din care bate şi viteza, ambele extrem de variabile în timp şi în spaţiu. Vîntul ca mişcare orizontală ia naştere sub acţiunea forţei gradientului baric, fiind apoi deviat de forţa de frecare, de forţa Coriolis şi de forţa centrifugă.

Vînt de gradient – mişcarea uniformă a aerului, de-a lungul izobarelor, condiţionată de forţa gradientului baric, forţa Coriolis şi forţa centrifugă. În cazul izobarelor rectilinii şi paralele, vîntul de gradient este geostrofic, iar în cazul izobarelor circulare şi paralele, el este geociclostrofic.

Vînt termic – creşterea vectorului vîntului geostrofic de la un nivel inferior la unul superior, depinzînd de gradientul  orizontal mediu de temperatură al stratului. Frecvent, vîntul termic este denumit „componenta termică a vîntului”.

Vîrful sectorului cald – punct într-un ciclon tînăr ce coincide cu centrul lui baric, în care frontul cald trece în cel rece.

Vreme, timp – stare în continuă schimbare a atmosferei. Vremea la un moment dat este caracterizată prin totalitatea valorilor elementelor meteorologice, iar într-un interval de timp prin variaţia succesivă a acestor elemente sau prin media acestora în intervalul respectiv.

A   B   C   D   E   F   G   H   I   Î   L   M   N   O   P   R   S   Ș   T   U   V   Z

Înapoi la prima pagină       –       Înapoi la dicționar       –       Înapoi sus

LEAVE YOUR COMMENT

Your email address will not be published. Required fields are marked *


*