Vânătoarea de furtuni

Vânătoare de furtuni – Storm chasing

Noțiunea de storm chasing (vânătoare de furtuni), înseamnă activitatea prin care estimăm, identificăm și interceptăm un fenomen convectiv sever, adică o furtună. Storm chasing-ul a devenit o activitate răspândită în SUA, însă la noi în țară este încă aproape inexistent.
Teoretic, oricine poate deveni storm chaser amator, însă doar puțini ajung să devină vânători adevărați. În afară de voință și determinare, avem nevoie de multă dorință de a învăța, răbdare și exercițiu, adică ieșiri pe teren. Pe lângă cunoștințe, mai avem nevoie și de aparatură cât mai bună. Aparatura ideală ar fi: o mașină proprie, un laptop, netbook sau tabletă cu internet mobil, aparate foto digitale cât mai performante și o cameră video digitală, preferabil Full HD…
Un vânător de furtuni în devenire, trebuie să aibă măcar cunoștințele de bază în descifrarea modelelor meteorologice pentru a putea identifica zonele favorizate unde pot să apară furtuni. După analizarea modelelor, se estimează zona de intercepție și se începe pregătirea pentru ieșirea pe teren. Se pregătește aparatura, se iau măsurile de siguranță necesare și se pornește la drum. Într-o ieșire pe teren sunt implicați minim doi „vânători”. Unul conduce, iar celălalt coordonează șoferul și se ocupă de modele și de observația vizuală, adică urmărește în timp real evoluția furtunilor și când e indicat, modifică traseul și destinația.


Pregatiri de chase
O echipă „ideală” de storm chaseri, constă din 4 membri: un șofer, un bun cunoscător de modele, care se ocupă de navigare și de urmărirea furtunilor în timp real, un fotograf „profesionist”, cu aparate foto performante (tip bridge sau dSLR) și un cameraman, care se ocupă doar de filmări. Bineîțeles e indicat, ca toți membrii echipei să aibe cunoștințe măcar de bază. Dacă acest lucru nu este posibil, atunci e de ajuns doar un singur membru, care se pricepe la modele și care are experiența necesară de a conduce echipa.

O „echipă” alcătuită doar din amatori, care vor doar aventură și adrenalină nu este recomandată! Fără cunoștințe esențiale (de bază), ei pot fi în mare pericol ori se rătăcesc și ajung în locuri unde nu sunt furtuni sau intră direct în furtuni foarte periculoase și sunt expuși la evenimente severe nedorite, cum sunt: averse abundente de precipitații, grindină significantă, downbursturi distrugătoare, vijelii și trăsnete. Cele mai periculoase sunt downbursturile (vânturi descendente extrem de puternice) și trăsnetele, mai ales în zonele mai deschise. Deci cei nepricepuți sunt rugați să NU PORNEASCĂ la drum fără o persoană experimentată!


Înainte de ieșirile pe teren, trebuie analizat și estimat gradul de severitate al furtunilor așteptate. La prețul actual foarte mare al combustibilului, trebuie gândit bine care furtună merită să fie urmărită și interceptată și care nu. Situațiile favorabile pentru ieșirile în teren sunt: fronturile, când sunt șanse bune la convecții mai organizate, cum sunt de ex. sistemele de furtuni circulare sau liniare (squall-line) și furtunile supercelulare. Înainte de a porni la drum, e indicat să luăm în considerare următoarele lucruri:
– furtunile în general se mișcă foarte repede, deci putem intercepta doar furtuni care vin spre noi. Când viteza de deplasare a celulelor este mare (peste 60-80 km/h), nu are rost să mergem după ele;
– trebuie pornit din timp, să avem timp și spațiu de mișcare. Furtunile mai simple nu trăiesc prea mult, deci dacă pornim doar după ce am observat că s-au format, riscăm să ajungem la punctul de intercepție prea târziu;
– dacă interceptăm o furtună într-un loc fix (adică vine spre noi), atunci e indicat să găsim un loc mai deschis, cu vizibilitate cât mai bună, preferabil în toate direcțiile;
– dacă nu cunoaștem zona respectivă, niciodată să nu intrăm pe drumuri cu pamânt sau alte drumuri necunoscute, astfel riscăm să rămânem înpotmoliți și să nu putem părăsi locul înainte de o furtună puternică;
– întotdeauna să știm unde suntem (prin cunoștințe geografice sau mai nou, cu ajutorul GPS-ului) și să avem un drum asfaltat, ca să ne putem retrage înainte de furtună, mai ales când vine o furtună supercelulară, cu pericol de downburst sau grindină.
– să avem grijă la trăsnete, mai ales în zonele mai deschise. Mașina este un adăpost relativ sigur, dar e indicat să părăsim zona dacă apar trăsnete la o distanță mai mică de 8-10 km. Să ne ferim și de grindină, care poate distruge parbrizul mașinii noastre.
– dacă nu este inevitabil, să nu intrăm cu mașina în centrul furtunii. Riscăm să prindem zone cu căderi masive de grindină. Mai riscăm și prin faptul că, din cauza căderilor de precipitații foarte abundente, să nu avem vizibilitate suficientă și să intrăm într-o altă mașină. Mai ales în regiunile montane riscăm să prindem scurgeri masive de apă pe partea carosabilă, poate și alunecări de teren, cu nisip, pietre și copaci pe drum!
– dacă avem timp suficient, putem să cautăm un loc de unde vedem cel mai bine structura furtunii. Acest lucru îl putem vedea, de exemplu, și pe imaginile de satelit. În vestul țării, furtunile se văd cel mai frumos, iluminate din spate, adică din direcția de vest, spre est. Astfel, lumina soarelui cade pe celule din spate și nu ne deranjează pe noi în observație. Dacă este posibil, e indicat să evităm interceptarea, dar mai ales pozarea furtunilor în contra-lumină! Tot pe satelit putem vedea în ce direcție se duce nicovala, ca noi să putem poza celula din direcția cea mai bună.

Comment(1)

LEAVE YOUR COMMENT

Your email address will not be published. Required fields are marked *


*